Afine de munte, afine negre, afinghi, asine, coacaza, cucuzie, pomusoare.
Raspandire
Paduri umbroase, turf mlastinos, taieturi de padure, urca pana in regiunile alpine la 2840 m altitudine.
Istoric
Nu se stie daca efectele curative ale afinului erau cunoscute in antichitate, dar s-a tras concluzia ca Theopharatus, Dioscoride, Plinius si Virgiliu nu-l mentioneaza deoarece in Grecia nu cresteau afinii. Dar stim sigur ca in scrierile lor, Sf. Hildegard von Bingen si Hieronymus Bock includ date, chiar si sumare, despre folosirea afinului.
Arbust foarte ramificat, cu tulpina verde si ramuri cu muchii ascutite, inalt de 20-50 cm, rasare din seminte sau prin butasire, asemeni fragilor. Frunzele alterne, ovale, glabre, cu marginea marunt dintata, cu prtiol scurt, cad toamna. Florile, alb-roz, globuloase, ca un caus, din care ies apoi fructele rotunde, foarte zemoase, de culoare negru-albastrui, brumate. Fructele contin numeroase seminte marunte, au gust dulce acrisor. Frunzele care cresc in locuri umbroase si umede sunt destul de subtiri, fragile si moi pe cand cele crescute in locuri insorite si uscate, dimpotriva, au suprafata aspra, si devin dure ca pielea. Fiecare picatura de ploaie care cade pe frunze este condusa spre radacina. Intr-un sant adanc care uneste fiecare frunza, picatura cade spre sol, adunandu-se alaturi de celelalte picaturi coborate de pe ramuri, prelingandu-se apoi pe tulrina principala, ca in final sa ajunga la radacina.
Timp de inflorire
Din mai pana in iulie.
Parti utilizabile
Frunze si fructe.
Mod de recoltare
Afinele se recolteaza din iulie pana in august, iar in unele locuri situate la mare altitudine, chiar si mai tarziu. Pentru a fi uscate, fructele se pun in locuri special amenajate, pe impletituri, la soare, unde se lasa pana se smochinesc. Uscarea se desavarseste in cuptoare la o temperatura moderata, sau pe soba. Uscarea trebuie sa se fac atent astfel ca bobitele sa nu se intareasca. Sa se pastreze in recipiente ermetic inchise. Frunzele se culeg in perioada de inflorire a plantei.
Caracteristici generale
Fructele aproape inodore au un gust proaspat, dulce acrisor, iar cand sunt uscate capata un gust astringent.
Principii active
Mirtilina continuta in frunze si fructele afinului are o actiune asemanatoare insulinei vegetale. Frunzele contin zahar, gume, pectina, tanin, acid chininic, malic si citric, dar si acid benzoic, arbutina, mirtilium si ideina, un colorant rosu.
Utilizare
In gospodarie
Fructele pot si prelucrate in gospodarie, sub diverse forme, suc proaspat, sirop, gem, dulceata, afinata etc. Din afine uscate se prepara un ceai delicios si extrem de sanatos; chiar si in amestec cu frunze de fragi, zmeura, mure.
Tot din afine se obtine un colorant puternic si persistent, asa numitul albastru afin, asemanator celui obtinut din struguri negri.
In medicina
Datorita continutului bogat in taninuri, afinele sunt un mediament agreabil, fie ca este vorba de fructe uscate sau de must, suc, vin sau afinata, fie ca sunt utilizate sub forma de suc la care se adauga scortisoara sau cuisoare, ca este baut rece sau fierbinte, afinele sunt indicate in diaree, catar bronsic cronic, guturai, tifos abdominal, rahitism, casexie malarica, scrofuloza, leucoplachie a limbii, fiind totodata un excelent corector de gust. Datorita continutului bogat in arbatina, afinele actioneaza eficient in eliminarea apei din tesuturi, avand efecte curative asupra catarului purulent al vezicii urinare.
Practica de pana acum a dovedit ca frunzele si fructele de afin sunt extrem de eficiente in tratarea diabetului, fapt certificat ulterior si de stiinta medicala. Ceaiul din frunze de afin este indicat in tratarea atoniei vezici urinare, a catarului bronsic cornic, a diabetului etc.
Decoctul de fructe este utilizat pentru impachetari, contra eruptiilor umede, supurande, insotite de mancarimi puternice.
Clatirea gurii in mod repetat cu apa de afin s-a dovedit eficienta in vindecarea psoriasisului limbii de care sufera in mod curent fumatori impatimiti
Ceaiul din frunze de afin este bun pentru diabet si boli de piele.
desi pot combate fermentatia, fiind astringene, afinele nu sunt utilizate ca remediu intestinal, ci si in tratarea celorlalte mucoase. Astfel, inflamatiile mucoasei bucale si gingivale, catarul faringial si nazal sunt tratate cu suc diluat de afine.
Frunzele de afin se mai utilizeaza in combaterea depunerilor de grasime. Pentru tratarea afectiunilor intestinale cronice se administreaza cate o lingura de afine.
Impreuna cu traista ciobanului, cicoare, clipet si strugurii ursului, afinul se numara printre plantele medicinale utilizata impotriva hipertensiunii.
Bobitele si frunzele de afin pot vindeca arsurile si diareea, sa calmeze crampele intestinale si sa vindece diabetul.
Hemoragiile provocate de hemoroizi se trateaza cu spalaturi cu suc diluat de afine.
Mod de preparare
Frunzele de afin
*O lingura la o ceasca de apa, se fierbe zece minute, se bea inghititura cu inghititura.
*Ca amestec pentru diabet: cate 30 g de frunze de afin, de mure, urzica si cate 40 g de ruta si teci de fasole. Se adauga cate o lingura din acest amestec la cana de apa rece, se lasa la macerat 8 ore, dupa care se fierbe. Se bea cate o ceasca cu jumatate de ora inainte de fiecare masa.
Afinele
*Extern: se aplica suc de afine.
*Intern: se bea must proaspat stors ori vin de afine, sau se inghit 10-30 de bobite uscate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu